Ziceri care mi-au influentat modul de gandire (I)

Azi am decis ca e timpul sa introduc ceva nou in blogul meu si am ezitat intre 2 directii. Prima era experimentarea unui nou stil de scriere a cuvintelor: dublarea vocalelor. O fraza editata astfel ar fi aratat cam asa: Aazi aam deecis caa e tiimpuul saa expeeriiimenteez ceeva. Nuu-i asaa caa-i coooool?!
M-am plictisit insa repede sa relationez in mod ovin cu tastele si m-am orientat spre a doua optiune. O sa scriu lucruri care, in cuvinte putine, reusesc sa substituie explicatii savante intinse pe pagini de curs sau ore de instruire manageriala. O sa cad uneori in pacatul inexorabil si irefutabil de a explica despre ce este vorba, dar promit sa nu exagerez...

Zicerea no.1: "cel mai usor lucru nu este sa dai pe cineva afara ci acela de a nu-l da afara"
Xplicatie: de cand am inceput sa am oarece tangenta cu industria asigurarilor (de viata) din Ro, una dintre cele mai intalnite axiome a fost "sa dai pe cineva afara e cel mai usor lucru" care alterna cu intrebarea pusa in mod superior- subversiv "ai invatat sa-ti concediezi oamenii?". Erau anii in care cultura manageriala din asigurari incerca sa imprumute accentele macho ale icon-urilor tip Norman Levine, anii de aur ai trainingului de vanzari si ale closing-urilor spectaculoase gen "data de expirare a ID-ului". Extremele comportamentale ale managerilor de linie (unit manageri si directori de agentie) erau ocupate de 2 tipuri distincte de relationare cu subalternii: "mama ranitilor" si "spargatorul de nuci". De fapt, nu se referea chiar la nuci, dar voi incerca sa dezvolt subiectul cu alta ocazie... Managerii tip "mama ranitilor" erau / sunt / vor fi genul de copii hiper - optimisti, care vad in orice rebut corporatist o tanara speranta, care doar dintr-o stranie si infinita ironie a sortii nu a apucat sa performeze la nivelul imenselor capacitati si a unui incomensurabil potential de referinte. Plus ca "tanara speranta" se intampla deseori sa fie educatoarea copilului "mamei ranitilor" / sa hraneasca neconditionat ego-ul sefului / sa-i spele deseori masina / sa-i faca muncile plicticoase gen "raportare " samd. Si pentru ca traim intr-o lume a aparentelor si perceptiilor, managerul tip "mama ranitilor", la intrebarile sus-amintite ale managerilor regionali, raspundea invariabil: "stii, mi-ar fi fost foarte usor sa-l dau afara pe X, dar eu nu ezit sa fac ce e mai greu: sa-i corectez comportamentul si sa fac din el vedeta companiei samd".
Zicerea no.1 am auzit-o cativa ani mai tarziu, intr-o alta industrie, ca raspuns dat unui coordonator de vanzari (cu trasaturi de "mama ranitilor" si acelasi discurs de bun samaritean). Stii care e culmea? Ideea complementara Zicerii no.1 am avut-o tot timpul in sistem, incepand cu ziua in care am citit "Dune": "mila inseamna cruzime..."