Tehnici de vanzare (IV)

AIDA.

Attention: Do I have your attention?

Interest: Are you interested? I now you are, becouse it's f--k or walk. You close or you hit the bricks.

Decision. Have you made your decison, for Christ?

Action.

Glengarry Glen Ross -1992 (cu Al Pacino, Kevin Spacey, Alec Baldwin, Jack Lemon, Ed Harris)



Delta Dunarii, august prin '92. Impreuna cu 2 amici stateam la cort de cateva zile. Prindeam suficient de mult peste dar, pentru ca stateam de cateva zile pe malul bratului Sulina (eram pe la Mila 23) ne cam saturasem de traficul pe care-l consideram infernal (o, tempora!) si ne-am gandit s-o luam pe canale spre o zona mai ''sauvage". Dupa 3h pe Sontea si inca 2h pe Olguta (nu va hliziti in necunoastere! barca era plina si mergeam si contra curentului) am ajuns undeva pe langa o confluenta. In cele din urma, ne-am pus tabara intr-o zona incredibil de spectaculoasa. Ulterior, am constatat ca eram vecini cu o gradina, al carui proprietar ne-a vizitat catre seara, vaslind intr-o barcuta de plastic cum erau cele pe vremuri in parcurile bucurestene (alea cu lac, nu?...). Il stiam pe mos Pituh din '89, cand statusem in gazda la el, undeva in capatul satului Mila 23 (penultima casuta). Mosul (avea doar vreo 60 ani, dar avea si barba si podoaba capilara albe ca zapada) avea cam 1,90, o alura de rugbist si o mana cat o pagaie. Cand l-am vazut in barcuta rosie, cu sapca pe ochi si cu un catel artagaos pe post de pasager, cum se opreste din vaslit in fata noastra nu il recunoscusem inca. Ne-a salutat si s-a dat jos din barca. Ne-a intrebat de unde suntem. L-am recunoscut. Ne-a recunoscut (pe 2 dintre noi, care statusem la el). Cum merge pescuitul, cum merge gradinaritul, politeturi, hai noroc, noroc, invitatie la masa, tot tacamul. A fost o seara super agreabila, tinand cont ca mosul avea chef de povestit (somni de 6- 7 m aruncati pe mal de valurile facute de "Pasager", stiuci cat traversa de cale ferata, crapi aurii care umpleau lotcile cu masivitatea lor). Tin minte ca toata noaptea am visat marea evadare intr-o lume apusa, populata cu fantasmele mele erotice de pescar bucurestean. A doua zi de dimineata, o data cu soarele, ne-am trezit si noi sa facem cafea. Mos Pituh se infiinteaza iar, de data asta venind pe poteca ce serpuia printre fire de papura si iarba.

Uitasem sa spun ca amicii mei ramasesera decuseara fara tigari si-si impartisera tragic si sfasietor ultima tigara. Pe mine, nefumator convins, chestia asta m-a lasat indiferent. Pe mos Pituh, nu, pentru ca aici intervine legatura cu tehnicile de vanzare ;-)

- Tu faci azi cafea?

- Da, mos Pituh. Iti pun si matale?

- Nu, ca nu-mi trebuie mie cafea. Da' vad ca voi beti. Sunteti tineri, lasa ca e bine sa beti cafea, sa vedeti cand trage pestele... zise si zambi in barba catre ceilalti 2 amici, care incepusera sa misune pe langa cort.

A urmat o scurta lamentatie in care Cristi si Mateo incepura sa regrete ca e greu fara tigari, ca e nasol, ca asta nu e pescuit, fara mahorca, ca fara bautura se mai poate, dar fara tigari e nashpa, bah nene bah... Jale mare! ce sa zic...

- Dar ce fumati voi, la Bucuresti? rasuci mosul cutitul in rana sangaranda

- Pai ce sa fumam, mos Pituh... Snagoave, BT-uri... d-astea... Iar cand suntem in bani Kentane, Marlboro, Pall Mall.. eheee... As putea sa jur acum ca am vazut lacrimi de durere...

- Si... sunt scumpe astea mai straine?

- Pai fo' 300 Pall Mall-ul iar Kent-ul si Marlboro cam 350, dar uneori ajung si 400...

- Da' sunt bune, nu? Buuune...

- Aoleoo... zisera cele 2 statui ale deznadejdii... Bune rau...

- Eeee.. ia sa fie p-aci un magazin cu tigari... cat ati da pe un pachet de Marlboro d-ala rosu?

- Pai... daca e lung, 400. Daca e scurt, mai putin, vreo 350... zisera statuile...

- 400? E mult tare... Ati da voi 400 pe un ... pachet? Am avut impresia ca vrea sa foloseasca alt cuvant... dar poate nu am fost foarte atent, cine mai stie?...

- Eeh, Mos Pituh, glasui una dintre statui cu nedisimulata superioritate... o fi mult, da' face... Uite acu' as marca banu'...

- Pai am eu un pachet, d-ala lung si rosu, mi l-a dat un neamt acu vreo 2- 3 luni, ca l-am dus cu barca juma' de zi... zise Mos Pituh si scoase din surtuc un pachet cu cowboyul canceros...

Un pachet de Marlboro long size: 400. O zi de vaslit negociata cu neamtu': 100. Imaginea amicilor mei din acele clipe: nepretuita. Seara, la cina pescareasca oferita de Mos Pituh, unul dintre colegii mei a vrut sa fie ironic:

- Si cu ce l-ai plimbat pe Hans, Mos Pituh? Cu salupa asta? si arata catre copaia de plastic de un metru jumate lungime, careia cu multa indulgenta i-ai fi putut spune "barcuta".

- Nu domne'. Cu salupa cealalta! si ne arata cu indiferenta o salupa ancorata pe malul celalalt, la adapostul unor salcii care o incadrau. Pe vremea aia nici politia deltei nu avea asa ceva.

PS
Mos Pituh, ca si multe locuri unice din delta, nu mai exista. Mi-a ramas o poza rupta, patata si mototolita, cu un Mos Pituh tanar, prin anii '70, surprins de fotograf cand incerca sa ridice dintr-o barca un somn. Imi spusese ca avea 200 kg, dar eu cred ca exagera, ca multi altii care pescuiesc: cred ca avea doar 180 kg...