Am trecut, si nu o data, prin cosmarul acceptarii vreunei paturi. Vorbesc de acea patura din material incert, cu modele incerte, pe care n-o poti pune pe tine direct pentru simplul fapt ca dai in urticarie. "ia mama, ia, ca e din par de camila si tine de cald". Imi inchipui o camila sfioasa, cu mainile incrucisate in fata, rusinata ca e goala; in timpul asta, niste maini dibace ii torc... stai asa! ce-i torc?!! lana? parul? blana? whatever... Ai prins tabloul.
Cred ca standardul meu tocmai a crescut. Astept patura din par de panda. Ca astia sigur pot fi tunsi, si m-am plictisit de aerul lor satisfacut de vedete. Sa-i chelim, sa vedem: le mai arde de joaca?
duminică, octombrie 29, 2017
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
