In trecere pe aici (III)

Am mai scris de povara celor doua karme pe care simt uneori ca le am: a mea si a fratelui meu netrait. Acum, ca stiu mai multe despre karma, mi-e mai greu sa cred asta.  Karma e unica si e firul care ne leaga de celelalte existente.  In schimb, acum traiesc sub spectrul Eu- rilor din mine. O sa ma opresc la doua dintre acestea, ignorand ceilalti maimutoi care se agita, dau comenzi contradictorii, urla infiorator cand sunt ignorati, si nu au maretia acestora despre care vreau sa vorbesc.  In treacat fie spus ca, parintii mei, in dorinta inconstienta de a-mi garanta sciziunea intima, mi-au dat doua prenume, ca sa fie, ca sa suport exercitiul optiunii exprimate de altii fata de mine inca din leagan.
Sa revin la cei cele 2 personaje care se succed la controlul acrobatiilor cu sufletul si mintea mea.
M-am decis sa le atribui calitatea de Pictori, si le-am dat nume in consecinta.

Primul Pictor este Rembrandt.  Este sobru, de un pesimism moderat combinat cu un realism de luna noiembrie.  Realitatea lui este realitatea frusta a cotidianului ploios, a unei apasari mai mult sau mai putin sugerate, a anxietatilor cu nume sau aduse la lumina de cine stie ce vis premonitoriu.  Este Rondul de noapte al unei discipline impuse de normele morale ale vremurilor pe care le traiesc, ale constrangerilor inoculate de orice persoana autoritara care mi-a intersectat existenta, este pastratorul tablelor cu legi care imi guverneaza prezenta fizica.

Al doilea este Gauguin.  Este copilul rebel care pune vopsea pe clanta si care fuge in Tahiti ca sa se bucure de inocenta plajelor exotice. Este explozia de culoare si de emotie care se revarsa din lucrurile mici, simple si frumoase.  Este evadarea la care recurg atunci cand vreau sa ma incarc cu energie.  Realitatea pictata de el e optimista, calda si toleranta.  Poate fi frenetica si asurzitoare ca un carnaval, sau dimpotriva, linistita si cu miros de flori de tei.

Puzzle Man

Sunt ca o piesa de jigsaw puzzle razleata.  Desperecheata, sau cum se spune...  Nu ma mai potrivesc cu harta, care oricum, nu mai reprezenta demult teritoriul in care ma misc, respir si, uneori, simt.  Harta din care faceam parte nu mai este.  Harta in care s-ar putea sa ma potrivesc nu s-a facut inca.  Ma gandesc sa-mi fac propria harta din care sa fac parte doar eu.  O singura piesa de puzzle, stinghera si mandra de ea insasi.  Cand rastorni cutia pe masa, sa cada doar ea, seaca si sfidatoare ca o mica palma data mesei de joc.

Piramida, creierele si iubirea. Maslow, nu Kheops

Iubim segmentat pentru ca gandim, simtim si, in general, percepem segmentat lumea in care traim.  Putem iubi pe cineva fizic, putem iubi sufleteste sau putem iubi spiritual.  Mai rar combinam si extrem de rar cand combinatia cuprinde toate cele 3 forme.  Cand ne simtim atrasi fizic de alta persoana, raspunzator este creierul reptilian, cel care e sediul instinctelor. Cu atractia fizica nu e de joaca. La fel, nici cu respingerea nu te pui.  Ne ia cateva secunde, uneori mai putin, atunci cand cunoastem pe cineva si subconstientul ne spune daca acceptam sau nu persoana respectiva in anturajul nostru.  Pentru unii, impulsul care pleaca din aceasta parte primitiva a creierului este suficient ca sa declanseze fiesta!  Atractia sufleteasca, cea care genereaza sentimente, pleaca din creierul mamifer, ceva mai evoluat decat cel reptilian.  Uneori, ordinea atractiilor se inverseaza, aparand intai o afinitate sentimentala urmata de cea fizica.  Neocortexul, ultimul invelis al creierului dezvoltat, e responsabil cu ratiunea.  Cand singura forma de atractie se bazeaza pe ratiune, vorbim de interes. Cand apar si celelalte doua forme de atractie, avem un intreg.  Deja transcendem ideea de iubire si putem vorbi de evolutie.
 Iubirea si evolutia:  2 dintre cele mai puternice cuvinte care exista.
Iubirea nu poate fi descrisa de mintea senzoriala, care poate cel mult sa experimenteze starea de "indragosteala". Iubirea poate fi inteleasa doar de mintea interioara.  Iubirea inseamna energie orientata catre cineva (sau ceva).  Daca e orientata catre noi insine, inseamna  evolutie.  Cand actionam constient asupra noastra, evoluam. Cand o facem asupra altcuiva, iubim. Si ratiunea nu are niciun rol aici.  Ratiunea e un produs al creierului, care la randul lui e un instrument al cunoasterii.
Am putea spune ca exista cunoastere dincolo de ratiune, dincolo de creier.  Exista un continuum de informatii la care mintile speciale se conecteaza cand si cand. Fraza "patratul timpilor revolutiei planetelor in jurul Soarelui sunt proportionale cu cubul distantelor lor" a existat si pe vremea cand dinozaurii faceau legea pe Pamant.  A fost insa nevoie de geniul lui Kepler pentru a accesa aceasta informatie.  La fel, si formula lui Newton: "corpurile se atrag reciproc cu o forta direct proportionala cu masele lor si invers proportionala cu patratul distantei dintre ele".  Daca maine omenirea va disparea subit si alta specie ganditor speculativa ii va lua locul, nu va trece mult si aceasta formula va aparea iar, ca si cand atunci va fi fost descoperita.

Ne putem juca mai departe si sa observam cum scara evolutiei necesitatilor umane sugereaza evolutia unei relatii care pleaca de la atractie fizica si ajunge la iubire:

Nivelul 1- nevoi fiziologice:   hrana, apa, somn, sex, caldura
Nivelul 2 - nevoi de securitate: protectie, adapost, haine, stabilitate, siguranta, spatiu vital
Aceste niveluri sunt procesate de aceeasi parte a creierului responsabila cu atractia fizica.

Nivelul 3 - nevoi de apartenenta: afectiune, familie, relatii, afiliere
Nivelul 4 - nevoi sociale: respect, stima, reputatie, responsabilitate
Multe emotii, sentimente, trairi generate de apartenenta noastra la clasa mamiferelor, si care sunt specifice si societatilor umane primitive.

Nivelul 5 - nevoi cognitive: cunoastere, autocunoastere, sensuri profunde
Nivelul 6 - nevoi estetice: echilibru, frumusete (interioara), armonie
Cortex, ratiune, minte senzoriala, scoala, societate, ambient, interpretare, alegeri, arta, creatie.

Nivelul 7 - nevoi de dezvoltare: mentorat, voluntariat, implinire, fericire
Nivelul 8 - nevoi de transcendenta: drum initiatic
Imaginatie, inspiratie, intuitie.  Cunoastere transcedentala. "Nu mai am nevoie sa cred. Stiu"

Plaja

La inceput, am simtit un puls sacadat care imi cuprindea intai picioarele, apoi trunchiul, mainile si la urma capul.  Senzatii vagi... de parca serpi calzi s-ar lupta cu altii reci peste corpul meu.
Apoi, am simtit gustul. Intai sarat, apoi usor amarui.  Nu e sange.  E apa.  Apa de mare.  Mirosuri de alge si animale marine si-au facut simtita prezenta.  Cand tipatul unui pescarus a taiat aerul, am simtit marea.
Stateam pe spate, cu aproape tot corpul in apa.  Valuri mici veneau, se inserau molatec pe langa mine, ridicandu-mi corpul cu venirea lor, coborandu-l apoi dupa retragere. Simteam apa cum imi atingea intai degetele mainii drepte, apoi pe cele ale mainii stangi.
Din nu stiu ce motive, nu puteam deschide ochii.  Percepeam insa lumina soarelui, filtrata de pleoape, si ii simteam caldura pe fata si piept.  Aceeasi senzatie atemporala pe care milioane de generatii inaintea mea au simtit-o: apa si soarele fugarindu-se pe corpul meu.  Gustul marin.  Tipatul strident al zburatoarei.  Clipocitul valurilor.  Senzatii fara ganduri.  Instincte fara sentimente.  Mecanica supravietuirii, alimentata de sex si agresivitate.
Simt apa cum mi se strecoara printre degete, angrenand milioane de fire de nisip si milioane de ani care se scurg cu repeziciune prin clepsidra istoriei.  Ce vine, pleaca.  Ce se indeparteaza, se intoarce.
Valurile par a se fi linistit de tot. Soarele a uscat si ultimele picaturi de apa de pe solzii mei.  Imi intorc brusc capul catre mare si pornesc unduindu-mi corpul masiv catre apa.  Doua batai din coada si despic apa cu usurinta, disparand in adancuri.  O lume fascinanta s-a intors si ma asteapta sa-i fiu oaspete.

Ce vor barbatii. Bonus, ce vor femeile

"Dragoste?  Doar barbatii au nevoie de ea.  Femeile au nevoie sa se simta dorite!"
                                                               Gemma Teller, Sons of Anarchy

La ce ma gandesc in Vinerea Mare..

...ma gandesc ca femeile trebuie acceptate asa cum sunt.  Pur si simplu.  Pe de alta parte, barbatii trebuie intelesi.  La ei e mai simplu.  Daca nu intelegi un barbat, stai jos!  Nota 4!
Recapitulam:  femeile trebuie acceptate asa cum sunt iar barbatii trebuie intelesi.
Dramele apar atunci cand apar inversari!

Viata si moartea. Viata

Iubesc viata in toate aspectele sale. Imi place sa iubesc, sa fiu iubit, sa dansez, sa  gatesc, sa ma misc, sa admir ce e de admirat si sa gust din minunile Creatiei.
Imi plac dupaamiezele lenese si toropite de vara si imi plac noptile sticloase, argintii si reci de iarna. Verdele crud cu miros de migdale al primaverii si pastelul aromat al toamnei. Iubesc sa iubesc toate acestea!
Invat sa accept sfarsitul oricarui lucru ca fiind radacina nasterii altuia.  Invat sa accept ca in lipsa intunericului nu as sti ce este Lumina.  Invat sa accept ca singuratatea este premiza dezvoltarii personale, asa cum o relatie cosmica este incununarea ei.
Invat sa accept ca trebuie sa arzi ca sa infloresti si invat sa accept sa te pierzi ca sa te descoperi.
Invatand ce este Moartea, descopar ce este Viata.

Banalul unei dupa-amieze ploioase

Cand ploua si aerul musteste de apa, ceea ce vad se estompeaza si isi pierde stralucirea.  In schimb, amintirile se inlantuie clare si pline de prospetime.  Cand e soare, e invers.

Jumatate

Am citit sau auzit, nu mai stiu exact, ca se poate trai cu jumatate de creier.  Cu jumatate de suflet nu am auzit de nimeni sa fi supravietuit.

Dragonul si clepsidra

Acum aproape 3 ani am visat ceva.  Am scris apoi despre vis (aici: http://cartierulmaslow.blogspot.ro/2012/02/ce-am-mai-visat.html) pentru ca nu mai visasem niciodata ceva asemanator si pentru ca visul m-a socat.  Am discutat cu extrem de putini oameni despre semnificatia visului.  Azi am participat la o conferinta de gnoza, la sfarsitul careia am simtit nevoia sa-mi povestesc visul.  L-am povestit trunchiat, pentru ca unele detalii le uitasem. A fost suficient insa ca sa impresioneze audienta si in special lectorul, care mi-a explicat semnificatia catorva simboluri:
-dragon: simbol al lui Lucifer si al instinctului erotic, pe care trebuie in mod inteligent sa devenim stapani.  In acelasi timp, dragonii (si serpii) simbolizeaza intelepciunea si cunoasterea oculta
- galben: inteligenta
- rosu: simbol al focului sfant
- albastru: spiritualitate si devotiune
- verde: simbol al lipsei de experienta
- mare / ocean; oglinda propriei noastre vieti
- batran (cu atitudine nobila); parti intelepte ala Fiintei care incearca sa ne ajute
- bebelus: nastere interna. inaintare spirituala
- sageti: nazuinte spirituale
- soare care apune: chemare de a elimina tot ce ne prisoseste psihologic
- plansetul (bebelusului): triumf esoteric

Concluzia a fost ca e un vis initiatic. Trecerea de la dragonul mic, verde-albastrui, la om, presupune o moarte spirituala si o inviere, tot spirituala, totul acompaniat de multa suferinta.  Mi s-au promis mai multe explicatii, dupa ce "voi da niste detalii".  Pe cat de socat am fost acum 3 ani, pe atat de linistit sunt acum.  Se pare ca procesul asta (nu-i zic inca "initiere", ca nu simt vreun fior esoteric) e ca un fir de nisip care cauta sparturi fine in clepsidra vietii.  Azi a aparut o mica spartura, prima dupa cea de acum 3 ani.

Benga. Ce-i acolo??

Ieri si azi a plouat.  Ploaie de ianuarie lesinat, cu cer plumburiu si ciori de joasa inaltime.  Am iesit sa ma plimb cu gandul sa fac un tur de vreo 6 km.  La intoarcere, cand mai aveam mai putin de 1 km, am auzit un caine isterizat dintr-o curte.  Latra la o pisica tarcata, care, de frica, s-a urcat intr-un copac de pe marginea drumului.  Cand m-am apropiat,  potaia se linistise iar pisicul isi facea curaj sa sara din copac.  M-am apropiat si l-am luat in brate, dupa ce  l-am linistit verbal cum m-am priceput.  Ud fleasca, tremura sau torcea, nu mi-a fost foarte clar.  Ideea e ca m-am trezit cu un ghem de blana vargata in brate, care facea ca dieselul meu la relanti.  A stat cuminte pana am ajuns acasa.  Am deschis poarta, apoi usa si l-am lasat jos din brate.  A coborat cu sfiala si s-a intors spre mine mieunand scurt.  I-am zis ca poate sa faca o inspectie, sa vada daca ii place ce gaseste si, daca nu, asta e, se intoarce in ploaie.  A dat niste ture prin dormitoare, bucatarie si baie si apoi tot intre picioarele mele s-a bagat.
Au trecut cateva ore, timp in care am desfasurat tot felul de activitati.  Pisicul asta ma face sa ma cunosc mai bine.  Urmarind ce face, l-am surprins facand chestii pe care si eu le faceam.  E ahtiat dupa afectiune.  De asemenea, cred ca a avut niste traume, pentru ca de fiecare data cand il las singur cateva secunde, o ia ca pe un abandon. Dupa ce ma atinge, se linisteste. Daca scriu la calculator, se urca pe tastatura si pana nu incep boxele sa scoata tot felul de chitaieli, nu se lasa.  Am vazut un episod din House, timp in care s-a tolanit pe picioarele mele si a adormit.  Din cand in cand, cate un vis il facea sa tresara si, uneori, sa deschida ochii.  E curios la culme.  Indiferent ce fac la bucatarie, isi baga nasul in ce fac.  Daca nu il ajuta saltul pe chiuveta si furisatul pana la mine, atunci se ridica in 2 labe si face cei mai mari ochi pe care i-am vazut la o pisica. Si are niste ochi superbi! Cum naiba m-am procopsit cu el? Sau ea?  Nu stiu daca e baiat sau fetita ca nu am stat sa-l caut.  M-am decis sa ii spun Benga.  De la Bengal, ca seamana cu un minitigru.  Tarcat, cu gri, negru, roscat si alb.  Coada e vargata si ea, cu varful negru, iar labutele sunt albe, de parca ar avea ciorapi. Cum ziceam, am un alter ego dornic de atingere, atentie si curios la culme.  Nu a spart inca nimic, de aceea il incadrez deocamdata in sectia "cuminti". Chiar acum, in timp ce scriu, vine si isi baga nasul si labutele in tastatura.  Se invarte, da ture, isi alege o pozitie, apoi se tolaneste in poala mea.  Nu inainte de a a-si flutura coada pe la nasul meu.  Apoi isi ridica fata spre mine, se apropie de nasul meu si isi lipeste nasucul roz de al meu.  Isi mai pune si o labuta pe obrazul meu, posesiv... Alter ego...

Intrebarea de azi

So, My Love, despre ce vrei sa tacem ACUM?

Niste consecinte

Cand iubesti profund o femeie, ajungi sa te iubesti pe tine cum n-ai facut-o niciodata. Prin nu stiu ce magnetism psihoneural (lol, o exista??!?) iti ies la lumina acele trasaturi (hai sa nu le spunem deocamdata calitati) pe care doar ea, cu intuitia si bagaciunea ei specifica, ti le-a insirat pe pervaz.  Si cand zic lumina, zic constientizare sau pe-acolo, ca barbatii nu au o limita clara intre constient si subconstient cand e vorba de propriile trairi. Si vine un moment cand te accepti asa cum esti si iti spui ca esti cea mai buna versiune a ta, esti prototipul alpha al celui care iti poarta numele, sufletul, corpul si hainele prin lume.  Ai momentul asta de pace cu tine, ca sa poti asimila consecintele iubirii.
Suntem ceea ce iubim si, ca atare, ne lasam  personalitatea sculptata in mod continuu in suvoiul cristalin al eternei griji feminine ca persoana iubita sa devina barbat si sa nu ramana caveman.  Si cand zic grija, nu ma gandesc la o custodie eterna in care EA are un job full time prin care mai ciocaneste si slefuieste la tine ca la un exponat.  Nu.  Tu poti fi oriunde, dar femeile au remote control prin care stiu daca ti-e bine sau nu, stiu daca esti in forma in care stiu ele ca trebuie sa fii. Sunt facute sa te transforme. Am o banuiala: ce suntem noi, barbatii?  TRANSFORMERS ? :)

Un "poate" in dar

Asculta-mi mintea si poate vei intelege
Asculta-mi inima si poate vei plange
Asculta-mi sexul si poate te vei bucura
Asculta-mi privirea si poate vei vedea.
A fi, draga mea,  nu e o certitudine,
Ci darul pe care ni-l facem.

Daca as face complimente

Cel mai mare compliment pe care l-as putea face unei femei ar fi ca nu mi-ar fi teama sa imbatranesc alaturi de ea.  Cred ca si invers.