Am crescut cu imaginea ca Dumnezeu e un mos intelept care face chestii. Stie tot, poate tot, da si ia dupa reguli interpretate de initiati. Nu sunt un om religios, asa cum nici nu pot spune ca sunt 100 % ateu. Sunt inginer. E o scuza misto, atunci cand vrei sa induci ideea ca te procupa ceva dar nu ti-ai propus sa devii gurul cartierului.
Daca ar fi sa pun in tabel de ce as crede si de ce nu as crede in Dumnezeu, as aduna experientele traite de mine. Ma feresc pe cat posibil sa ma las influentat de ce povestesc altii.
Deci cu semnul "+":
- felul in care se rezolva multe situatii complexe (situatii in care am fost si eu parte). E la moda sa spui ca exista un echilibru al Universului, ca orice gand pe care il ai reverbereaza in toate particulele materiei si antimateriei si ca nimic nu e intamplator
- cateva vise pe care le-am avut, care mi-au lasat impresii mult prea puternice pentru a le interpreta ca simple defulari ale subconstientului
- senzatia puternica si inexplicabila ca reincarnarea e un fapt obisnuit
- faptul ca religii diferite, in momente si spatii diferite, spun cam aceeasi poveste
Cu "-":
- interpretarea si punerea in practica a credintei intr-un mod grotesc, mercantil si indobitocitor; meditatia si antrenarea spirituala devin superstitii, programari comportamentale imbecile si limitari ale gandirii
- emisfera cerebrala stanga, care se bazeaza doar pe analiza lucrurilor si evenimentelor "gustate cu" cele 5 simturi
Asadar, pentru ca azi e sambata si ploua, am avut o revelatie legata de Dumnezeu. Daca Dumnezeu nu e acel unic mos intelept samd samd ubicuu, omniscient, omnipotent etc?
Daca Dumnezeu e de fapt rezultatul unei gandiri colective? A unui grup, megagrup, popor sau megapopor de suflete? Urmeza o parte absolut speculativa. Daca nu esti genul, abandoneaza lectura aici!
Rezum pe scurt cam care e legenda care circula si care mi-a ajuns mie la urechi:
- te nasti, traiesti si mori
- dupa ce corpul fizic moare, sufletul tau (un fel de sistem de operare, deci partea soft care te-a definit ca personalitate) ajunge intr-o sala de asteptare
- daca nu corespunzi criteriilor de selectie, te intorci intr-o forma de existenta materiala unde poti sa-ti refaci "punctajul"; poti pana sa faci asta sa petreci o perioada de tranzitie in ceva ca un lagar de corectie numit "iad" sau "infern"; ai prins ideea, nu?
- cand si daca sufletul tau prinde baremul, esti acceptat Acolo. Acolo poate fi orice: loc de odihna, de comanda, de petrecere, de dezvoltare, de neant, de intersectii. Acolo poti fi Dumnezeu: te integrezi grupului de spirite care joaca toate rolurile lui Dumnezeu. Cand esti Dumnezeu, poti avea influenta asupra vietii celor pe care ii cunosti.
Cand adresam o rugaminte Universului / lui Dumnezeu, nu facem decat sa ne adresam unui popor de suflete care stau la pupitrul de comanda si controleaza tot ce exista. Uneori suntem ascultati, alteori la pupitrul care trebuie nu e nimeni sau cel care sta acolo e ocupat cu alte prioritati. Haios, nu?
