Pierdut in nuante de gri

Cu palaria pe ochi si cu tigara in coltul gurii
Incetisor, m-asez pe marginea bordurii...
N-am ce sa fac, nu-i de mirare
Ca ma uit intr-o parte si alta si cad in uitare:
Uitare de mine, uitare de tine,
Uitare de rau, uitare de bine.
Oriunde ma uit, vad mii de picioare...
Miriapod cenusiu, lipsit de culoare,
Se agita la stanga, la dreapta, rasarit si apus,
Si latra, si urla, si tace, sopteste pe-ascuns
Blestemul orasului, cimitir de nuante,
Aleile parcului, creuzet de sperante.
Ma simt paralizat... desi mintea imi spune sa plec
In haul din suflet, pervers, ma aplec.
..............................................................
Incet, incet, s-a intunecat
Iar monstrul, tiptil, a plecat.
A inceput ploaia.
Ce bine imi pare!
Va sterge urma miilor de picioare.
P.S.
Oare?