Pierdut in nuante de gri

Cu palaria pe ochi si cu tigara in coltul gurii
Incetisor, m-asez pe marginea bordurii...
N-am ce sa fac, nu-i de mirare
Ca ma uit intr-o parte si alta si cad in uitare:
Uitare de mine, uitare de tine,
Uitare de rau, uitare de bine.
Oriunde ma uit, vad mii de picioare...
Miriapod cenusiu, lipsit de culoare,
Se agita la stanga, la dreapta, rasarit si apus,
Si latra, si urla, si tace, sopteste pe-ascuns
Blestemul orasului, cimitir de nuante,
Aleile parcului, creuzet de sperante.
Ma simt paralizat... desi mintea imi spune sa plec
In haul din suflet, pervers, ma aplec.
..............................................................
Incet, incet, s-a intunecat
Iar monstrul, tiptil, a plecat.
A inceput ploaia.
Ce bine imi pare!
Va sterge urma miilor de picioare.
P.S.
Oare?

Imposibila renastere

Eu:

O data in plus, sarpe de mare nu pot fi...
Ma ustura gatul de la apa de mare

O data in plus, inorog nu pot fi...
Cum as putea sa ma uit in ochii tai si sa te sarut?

O data in plus, vreun pegas inaripat nu pot fi...
Pentru ca am rau de inaltime

O data in plus, fabulos nu pot fi,
Din cauza unor mici defecte.

Ea:

Nu esti fabulos din cauza unor mici defecte, care astazi par mari din cauza Soarelui.

Si a umbrei defectelor tale, care acopera marea
care face stropii sa para mai reci decat sunt
si toate durerile mai grele decat erau....