De la gandacul bolsevic la muza capitalista (IV)

Va fac cunostinta cu Alex Bodislav. Un clasic scria candva (Corneille- Cidul): "Valoarea nu asteapta numarul anilor"
Sper ca lectura randurilor de mai jos sa va convinga.


Antreprenoriatul în secolul 21 (imagine exterioară)

Secolul 21, supranumit şi secolul vitezei se îndreaptă spre un început marcat de criza economică ce se desfăşoară în viaţa globală. Criza anilor 2008 – 2012 (panta de scădere, în propria-mi opinie) pare a fi produsul exclusiv al „relaxării antreprenoriale”, această relaxare putând fi considerată prin modul de autoconducere, conducere şi dezvoltare a afacerilor. Dacă la sfârşitul secolului 19 şi la începutul secolului 20 vorbeam de afaceri simple, producătoare de bunuri palpabile, astăzi avem 60% din afacerile aflate în execuţie bazate pe servicii (plus valoare creată artificial, dar cu o contribuţie deasupra graficului de distribuţie a veniturilor obţinute la crearea Valorii Adăugate Brute) şi 40% din afaceri bazate pe munca de producţie bunuri, incluzând în această componentă şi efortul forţei de vânzare a respectivelor bunuri, neincluzând managementul de vânzare care poate fi calculat la servicii.
În vremurile bune, Era Marilor Afaceri (anii 1860 – 1910) când afacerile erau conduse etic şi se urmărea crearea infrastructurii (cazul S.U.A. – Compania Naţională de Căi Ferate şi Standard Oil), se urmărea profitul obţinut din bunuri palpabile, cum ar fi crearea utilajelor de forare de către o companie locală (no name), acestea fiind achiziţionate de către mici întreprinzători (primii antreprenori cu norme de conduită), care la rândul lor extrăgeau ţiţeiul şi îl depozitau pentru a fi transportat pe calea ferată către prelucrători, care, la rândul lor îl distribuiau pentru iluminat şi încălzire, bumul având loc atunci când Karl Benz a inventat motorul cu ardere internă (1886) şi Henry Ford banda de producţie specializată (1905) şi primul automobil de largă distribuţie (ieftin şi bun, aceasta fiind baza principiului Value for Money). Practic, o ţară cu asemenea antreprenori evolua pe baza acestora prin aportul acestora la PIB şi evoluţia infrastructurii naţionale în trend cu afacerile din ce în ce mai diversificate.
Astăzi, antreprenoriatul are la bază business-urile cu servicii financiare (prin prisma valoriilor de tranzacţie create, nu a numărului de unităţi dintr-un bun vândute). Serviciile financiare domină pieţele, creând peste noapte aşa numiţii milionari de carton (acei antreprenori care se bazează pe înşelăciune – Fannie Mae, Freddie Mac, SAFI, Caritas, FNI, etc.), şi milionarii bancheri, oamenii de afaceri respectaţi (ING, AIG, CitiGroup, Goldman Sachs, Certinvest). Când se crează bani din nimic pot rezulta trei lucruri: fie acele afaceri care crează banii sunt chiar licite şi reprezintă ceva inovativ (Apple, Google – partea albă), fie au ceva fără acoperire la mijloc la limita licitului (Enron, Fannie Mae, Freddie Mac – partea gri), fie doar sunt ilegale de la bun început (FNI, Bancorex), acestă ultimă categorie reprezintă partea care introduce economia subterană în legalitate dar cu consecinţe inflaţioniste pe termen lung – în piaţă sunt mai mulţi bani decât piaţa are nevoie şi poate suporta, rezultând economisirea acestora în bănci sau societăţii de investiţii financiare, creându-se indexarea inflaţiei prin dobândă fapt ce crează principiul bulgărelui de zăpadă în cadrul economiei, privite la nivel macro.
Întreprinzătorul perfect (imagine interioară)

Există mai multe tipuri de întreprinzători, de la cel care urmăreşte a-şi crea o afacere de care să fie mândru şi pe care s-o poată lăsa moştenire copiilor şi nepoţilor săi (îi putem spune întreprinzătorul boem), până la cel care urmăreşte a dobândii bunuri şi foloase mergând pe linia subţire ce delimiteză legalul de ilegal.
Dacă ar fi să dăm crezare cărţilor ce tratează subiectul antreprenoriatului, am observa că viaţa este roz, iar cel care este mai gri este respins de piaţă. Fals! Acest fapt se întâmplă în afaceri foarte mari (de ordinul sutelor de miliarde de dolari) şi se petrece în momentul în care respectivul este prins într-o poziţie incomodă şi se intuieşte deznodământul situaţiei acestuia. Ultimul caz în care situaţia s-a petrecut ca la carte a fost în 2001, atunci când Enron ar fi putut să îşi revină, dar toţi partenerii de afaceri (integraţi pe verticală şi pe orizontală) au hotărât să respingă colaborarea cu aceştia fapt ce a dus la un faliment ustorător de aproximativ 200 de miliarde de dolari. Culmea situaţiei nu este că au respins Enron din cauza practicilor înfăptuite ci din cauza ideii că ar putea fi priviţi cu aceeaşi ochi cu care era Enron privită la acel moment.
Am asistat la discursul unui viitor doctor în economie de la ASE în care acesta spunea că etica, morala şi curăţenia porneşte din interior. Oarecum adevărat! În interior trebuie să existe pornirea, dar aceasta trebuie susţinută şi în practică, dacă nu există o bază legală şi o conduită economică naţională care să reglementeze şi să implementeze anumite norme, până atunci cei care au asemenea porniri vor fi îndepărtaţi până în momentul în care se vor integra sistemului gri existent. Am observat sistemul habotnic din Arabia Saudită, unde dacă înşeli (pe plan economic) pedeapsă este conformă Coranului: mâna dreaptă îţi este tăiată, la a doua abatere cea stângă, iar la a treia condamnarea la moarte prin lapidare... pare drastic, dar rezultatul este unul de ordin pavlovian: magazinele sunt deschise non-stop, iar vânzătorii, de obicei şi proprietari, apar doar dacă potenţialul client solicită încheierea unei tranzacţii, iar în afacerile executate exclusiv pe teritoriul aceştia sunt pe cât se poate de corecţi (înşelând doar prin prisma răstălmăcirii termenilor contractuali).
Întreprinzătorul perfect: etic, moral şi sprijinit de un cadru legal care să îi perimtă să rămână în business fără tratamente ilicite din partea partenerilor de afaceri. La urma urmei există două modele de reţinut în întocmirea căii de urmat: pune-te în locul persoanei pe care vrei să o înşeli şi să faci în aşa fel încât să poţi dormii liniştit noaptea.



Comportamentul antreprenorial (imagine de ansamblu)

La cursul de Tipologii ale Succesului şi Eşecului în Afaceri, susţinut de domnul profesor Alexandru Taşnadi, mi s-a prezentat ideea că o afacere din patru are succes, astăzi putem vorbi de o afacere din zece care are succes, în contextul crizei economice actuale. Conform acestei idei putem deduce că antreprenoriatul este în continuă schimbare, la fel şi comportamentul şi conduita ce trebuie respectată de către un antreprenor.
De la descoperirea focului până la apariţia logicii matematice, urmată de logica economică, omul a avut ca genă recesivă (pasivă), gena comportamentului antreprenorial (mercator, mercurial, merchandaiser), acestă gena a existat, există şi va exista; putând-o considera ca bază a egoismului. Practic, omul îşi doreşte, în primul rând binele lui, al familiei lui şi al neamului lui (egoismul altruist), dar acesta omite şi binele sau progresul societăţii fără deteriorarea cadrului natural.
Comportamentul uman, respectiv cel antreprenorial are ca principale componente: iubirea, ura, înavuţirea, dobândirea de foloase (materiale sau sentimentale). Se doreşte de către om a se crea avans, dar în detrimentul altora putând fi considerat o asemănare cu optimul paretian, fără a include avansul tehnologic, adică principiul de bază al anilor 1990 – 2010 care a fost baza ţărilor estice, avans propriu creat în detrimentul altora.
În zilele noastre s-a ajuns la un blocaj aproximativ în toate ramurile industriale exploatate la maxim de resursele primare de producţie. Chipurile IT din siliciu au ajuns la maximul fizic de 200 de milioane de tranzistori per nanometru, fapt momentan neprevăzut în producţia acestora. Am dat acest exemplu deoarece această ramură este cea mai puternic dezvoltată dintre toate industriile existente. Acest fapt arată limitarea psiho-tehno-logică a nişării excesive pe domenii precise şi care n-au mai cerut ajutorul educaţional şi logistic din domenii diametral opuse, cum ar fi: biologia, chimia, medicina sau fizica.
Omul poate crea / distruge, poate ajunge la infinit sau la zero, cu o singură condiţie: să nu uite de mediul familial şi mediul înconjurător, iar, în final, să fie un bun specialist.
Comportamentul uman, respectiv comportamentul antreprenorial are la bază genomul uman, cei 7 ani de acasă, educaţia primită (de la gradiniţă până la ultimul tip de doctorat sau EMBA), grupul social din care face parte şi cumulul deciziilor luate de a lungul vieţii (fie acestea decizii bune sau decizii mai puţin bune).
de Alexandru Bodislav