Mia Madre era o fiinta autoritara, orgolioasa si, ca orice femeie, avida de control. Bula ei de siguranta era divizata in bule concentrice, in care nevoia de control era direct proportionala cu rolul ocupantilor nivelului respectiv. In centru, la Nivelul 0 (zero!) eram eu. Asta de la un timp, cand maica-mii i-au revenit instinctele maternale, adica pe la 4- 5 ani ai mei. Pana atunci am fost surghiunit la tara, la bunici si, apoi, la o matusa a maica-mii. Am tot incercat sa imi dau seama de unde lipsa de afectiune fata de mine (cel putin in primii ani). Singura explicatie este ca madre a fost afectata emotional de moartea primului lor copil, Cornel. Toata lumea il iubea pe Cornelus (cum isi amintesc toti, nostalgic) pentru ca zambea in permanenta, era frumusel (pentru varsta lui) si foarte bolnav. Aparent, primul meu rol in viata a fost sa il inlocuiesc iar singura calitate pentru care ai mei & Co s-au rugat a fost sa fiu sanatos. Ceea ce, intr-o oarecare masura s-a si intamplat.
Dupa ce am invatat sa citesc (vezi episodul precedent) si sa spun povesti mie insumi sau ascultatorilor ocazionali, maica-mea a planificat evadarea din cartierul Viitorului, un cartier vechi, cu case vechi, cu strazi vechi si prafuite, cu magazine mici si vechi si vecini ciudati. Ne-am mutat in Drumul Taberei, care era atunci in constructie. In tot cartierul (care acum are sute de mii de locuitori) erau maxim zece blocuri, iar unul dintre ele era blocul unde ne-am mutat. Cred ca am fost primii mutati. Apartamentul nostru era aproape gol, ca si blocul. Daca undeva in bloc se lucra la un calorifer, se auzea ca si cum ar fi fost in camera alaturata. In prima zi singur acasa nici nu m-am dat jos din pat. Se auzeau pasi, voci si dangate metalice si, din clipa-n clipa m-asteptam sa navaleasca necunoscutii peste mine, in camera.
Peste cateva saptamani am iesit sa explorez imprejurimile, prin noroaie, placi de beton, bidoane de prenandez si foi de carton bituminizat. Cartierul incepea sa se populeze si, curand, au inceput sa se formeze primele biotopuri sociale specifice copilariei si adolescentei: gastile de cartier.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu