...suntem noi.
Greselile sunt dovada curgerii noastre catre o forma care sa ne reprezinte. Reprezinta opusul stagnarii, a baltirii in cvasistabilitatea existentei cotidiane, a satisfactiei ca suntem unde trebuie sa fim.
Care este cea mai mare greseala a mea? Nu stiu. Nu vreau sa fac un concurs. Si nici nu vreau sa pozez intr-un intelept care le-a trait pe toate. Probabil ca lista a ramas deschisa.
O greseala a fost sa incerc sa reiau legatura cu cineva special, intr-un moment in care eram departe de vindecare, dupa o relatie pe care o credeam terminata. Ma face aceasta greseala mai intelept? Poate. Ma face mai tolerant (as fi vrut sa scriu empatic, dar poate ca as exagera) cu cei care au nevoie de vindecare? Cu siguranta.
Dar inainte de asta, credeam ca pentru a fi fericit trebuie sa fiu cu persoana iubita. Alta greseala. Nu stiam ca trebuie intai sa fii fericit cu tine insuti, cu toate urmarile ce decurg de aici. Acum stiu ca rolul celuilalt nu e sa te faca fericit, ci pur si simplu sa rezoneze cu tine la anumite lucruri. E o relatie care vibreaza? e ok. Sincronicitate? e ok. Ma face asta mai intelept? Poate. M-ar face fericit? Poate. M-ar face mai atent? Cu siguranta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu