duminică, ianuarie 01, 2012

Calatoria in timp. O promisiune


Mi-am promis ca voi posta cel putin lunar. E prima zi din 2012 si ma grabesc sa ma tin de cuvant. De celelalte promisiuni (dorinte) ma voi ocupa la momentul potrivit.


deci...

...stateam la 30 minute dupa intrarea in noul an si incercam sa scap de mahmureala inerenta Revelionului. Mi-am adus aminte de un film SF, prost dealtfel, dar care m-a facut sa-mi petrec primele clipe din 2012 gandindu-ma la el. Niste tipi se intorceau in timp niste zeci bune de milioane de ani taman bine cat sa impuste un imens dinozaur carnivor care urma sa moara oricum in urma unei eruptii vulcanice. Mesajul ecologist folosit ca pretext de organizatorii de safari preistoric e simplu: plateste bine si te duc sa vanezi monstri fara teama de a deregla evolutia ulterioara. Un incident face ca interactiunea unor clienti cu preistoria sa nu se opreasca doar la vanarea carnivorului condamnat ci sa includa si omorarea unui fluture. De aici, paralela cu Butterfly Effect e evidenta. Istoria ulterioara, inclusiv prezentul, sufera prin deviatii ale biosferei, incepand cu nivelurile inferioare si continuand in valuri sa afecteze plante si animale din ce in ce mai evoluate. O tragedie, ce sa mai.... Aici intervine dilema mea: eroul filmului se intoarce in timp ca sa elimine anomalia in timp ce in jurul sau mediul sufera succesiv transformari din ce in ce mai dramatice. La un moment dat, este evident ca urma sa moara, dar apuca sa se anunte pe el insusi de ce urma sa se intample. Mai departe, binele invinge obviously, bla bla bla...



Reflectia mea era urmatoarea: eu, m-as intoarce in timp (nu stiu cat, un an, zece sau mai mult) ca sa corectez o greseala (sau ceea ce consider acum o greseala) stiind ca dupa aceea urmeaza sa mor? Ma refer la eu de azi, pentru ca eul cel de atunci ar supravietui si, mai mult, ar continua viata fara sa faca respectiva eroare. Cum as putea sa leg constiinta mea de acum de constiinta celui "indreptat"? Sau nu se poate si as muri ca prostul satului? M-am gandit si m-am razgandit... si am constatat ca lucrurile sunt complicate, drept pentru care m-am simtit epuizat si m-am dus la culcare.




PS

Filmul se cheama "A sound of thunder - 2005". O poezie titlul, asa-i?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu